Într-o vreme în care încă sunt mulţi care neagă sau diminuează rolul istoriei ca disciplină în şcoală şi vor modernizare, cibernetizare, vor dicipline moderne, dintre care unele nu au nimic comun cu etica creştină, istoria are încă şi va avea un rol aparte: Noi nu putem scăpa de amintiri.
Acum este un moment în care ne amintim că într-o zi de noiembrie, acum 50 de ani un vrednic slujitor al Muzei Clio avea să treacă în lumea veşniciei, şi să rămână în amintirera noastră prin ceea ce a scris, a diortosit din documentele istorice ale unei părţi din Ţara Moldovei – cunoscută sub numele Bucovina.
Între aceşti slujitori ai istoriei Bucovinei, un loc aparte îl ocupă prof. Teodor Bălan căruia cu recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut îi închinăm aceste rânduri.
Născut în iulie 1885 în familia lui Grigorie şi Maria Bălan, a urmat şcoala primară şi liceul la Cernăuţi şi apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cernăuţi, după care a fost profesor la Câmpulung Moldovenesc, Cernăuţi, şi Suceava, urmând apoi cursuri de doctorat în istorie la Viena, cu tema Der Rumänenuafstand in Sieberbürgen in den Jahren 1848 – 1849 nevoit fiind să renunţe din cauza dificultăţilor financiare, susţinându-şi teza de doctorat Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914 – 1918. abia în 1923.
Din datele istorice aflăm că se înrudea cu mai multe personalităţi ale culturii noastre, precum mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, cu poetul George Coşbuc, etc.
A fost, ca mulţi alţi bucovineni, un om care şi-a dedicat viaţa citind, scriind şi adunând documente din arhive, prin care să regăsim istoria noastră, uneori atât de controversată.
Deşi nu a reuşit să redacteze o istorie completă a Bucovinei, a lăsat urmaşilor documente traduse cu ajutorul cărora va putea fi reconstituită această istorie cândva .
Viaţa lui Teodor Bălan a fost o viaţă dedicată cercetării şi strângeii documentelor.
Specializarea în limba latină şi germană de la Viena l-a ajutat foarte mult în cercetările ulterioare. Anii petrecuţi la Viena l-au ajutat foarte mult să dobândească o temeinică pregătire arhivistică, care va fi recunoscută în lucrările sale ulterioare.
Pentru arhivişti, Teodor Bălan, reprezintă un nume de referinţă în istoriografia românească, remarcându-se nu numai ca arhivist, ci şi ca profesor, om de cultură, într-o perioadă în care i-a fost să trăiască satisfacţii dar şi lovituri dureroase legate de destinul Bucovinei .
Dintre lucrările scrise amintim în mod special cele volumele de Documente bucovinene apărute între 1933 – 1943.
După al Doilea Război Mondial s-a retras la Gura Humorului unde a continuat să colecţioneze şi să prelucreze documente istorice. Donând arhivelor şi Muzeului din Suceava o parte din documentele şi lucrările lui, care constituie un fond important pentru cercetările viitoare referitoare la Istoria Bucovinei, arătând în continuare şi astăzi faptul că Teodor Bălan este o personalitate dată pe nedrept uitării, personalitate ale cărei studii şi lucrări publicate, precum şi cele rămase în manuscris reprezintă o contribuţie importantă în istoriografia română, ceea ce ne permite să spunem că astăzi nu putem afirma că a scrie o lucrare serioasă legată de trecutul provinciei Bucovina, referitoare la Istoria Bucovinei este posibil fără a apela la lucrările lui .
S-a pus e drept cuvânt întrebarea în urmă cu ceva ani de către Harieta Mareci – Sabol : este oare drept să începem a-l uita pe om înainte de a-i cerceta, descifra şi evalua întreaga sa operă, scoţându-o de sub dărâmăturile vremurilor vitrege şi integrând-o în ierarhia de valori şi comori unde merită să se afle ?
Se ştie, şi azi putem afirma cu voce răspicată că Teodor Bălan a avut curajul să meargă pe un drum dificil, accesibil nu oricui. El a lăsat posterităţii o listă de lucrări ce vor fi un reper în istoriografia românească.
Meritul istoricului Teodor Bălan este acela că pe ceea ce a făcut se poate scrie istoria mai departe, se poate reconstitui istoria prin intermediul documentelor, Teodor Bălan fiind cel ce a pus la punct arhivele ordonându-le după sistem german, punând astfel temelia Istoriei Bucovinei având în vedere faptul că nu poţi scrie o istorie fără documente.
Putem afirma acum la acest ceas comemorativ că Teodor Bălan este cel mai mare dintre istoricii Bucovinei şi cel mai mare editor şi culegător de documente după Eudoxiu Hurmuzachi.
Şi trebuie să ştim că în acest moment pentru ca să ştim adevărul despre Bucovina trebuie să se publice tot ceea ce ne-a lăsat istoricul şi arhivistul bucovinean, având în vedere faptul că încă multe dintre manuscrisele lui Teodor Bălan sunt încă nepublicate.
Teodor Bălan – prin tot ceea ce a făcut a restituit o parte din istoria Bucovinei cu dreptate, cu adevăr şi nu în ultimul rând cu probitate în spirit ştiinţtific.
Aceste rânduri se doresc ca la împlinirea a cinci decenii de la trecerea în veşnicie să-i se readucă în lumina prezentului personalitatea ca semn de cinstire şi pomenire, pentru contribuţiile sale la istoriografia românească.