† Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, DECALOGURILE – repere morale pentru omul contemporan, Editura Crimca, Suceava 2025. 275 p.
Trăim într-o perioadă plină de prefaceri în toate domeniile, o perioadă în care se reformulează concepte, valori, idei, o perioadă în care se simte tot mai mult nevoia de repere morale. Se afirmă tot mai mult că trăim o criză, cu partea ei cea mai importantă – cea morală.
Moralitatea unei societăţi poate fi realizată după cum bine se ştie doar prin acceptarea unor modele, aşa numite repere morale. Nu se caută, sau dacă se caută pare că nu se găseşte modelul necesar, adaptabil experienţei trăite.
Se observă tot mai accentuat că lumea lumea ia drumul haosului. Binele şi Răul, Virtutea şi Viciul, Dreptul şi Datoria, în cele din urmă toate ideile marilor filosofi sunt puse sub semnul întrebării.
“Dacă nu vor fi dascăli, nu vor fi nici şcolari!” spunea în vremea sa Socrate. Deci cine să ne înveţe? Puţinii oameni morali, care ca şi în vremurile acelea antice ar putea constitui repere, pentru că ei “ sunt singurii însufleţiţi, iar ceilalţi rătăcesc ca nişte umbre” după cum ne spun Părinţii Bisericii.
Moralitatea şi Credinţa constituie un TOT inseparabil. Kant preţuind în mod special argumentul moral, afirma în opera sa că este firesc şi logic ca în lume Virtutea să aibă drept răsplată Fericirea, şi întrucât în lumea aceasta raportul dintre Virtute şi Fericire , dintre Viciu şi Nefericire nu se realizează întotdeauna, se postulează existenţa altei lumi şi existenţa unui judecător, care nu poate fi decât Dumnezeu.
În acest context trebuie să înţelegem apariţia acestei lucrări scrise de Înaltpreasfinşţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, lucrare pe care o supunem atenţiei cititorilor, “deosebită prin formă şi conţinut, … ce se impune ca o sinteză inspirată între trăirea duhovnicească şi demnitatea profesiei”…” o carte de călăuzire duhovnicească, un compendiu de înţelepciune evanghelică şi patristică, izvorâtă din rugăciune, contemplaţie şi lucrare pastorală”, după cum subliniază în Cuvânt înainte Părintele Constantin – Ciprian Blaga, Consilier eparhial în cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei.
Se cunoaşte foarte bine importanţa Decalogului în tezaurul spiritual creştin ortodox, ca fiind un îndreptat pentru viaţa omului în societate, în vederea mântuirii. Cele zece porunci sunt ghidul pe care trebuie să-l folosim pentru a ne găsi calea spre Dumnezeu. Pornind de la nevoia de a găsi calea spre Dumnezeu şi spre o vieţuire dreaptă, Înaltprfeasfinţitul Părinte Calinic, a aşternut în cele 130 de Decaloguri ce sunt cuprinse în această carte, repere care să ne ajute să înţelegem că adevărata viaţă este comuniune de iubire sinceră şi generoasă “Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este : să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele”( 1 Ioan 5,3).
După citirea celor 130 de Decaloguri cuprinse în această carte, fiecare individ al societăţii contemporane ar trebui să-şi analizeze şi să-şi explice propriul comportament prin raportare la valorile morale existente cândva, şi să asigure un caracter etic al faptelor sale, ştiind faptul că termenul de morală constituie “ansamblul de reguli de conduită şi de valori dintr-o societate sau un grup.”
Toţi avem nevoie de repere morale, dar cel mai mult trebuie să recunoaştem că tinerii au nevoie de repere morale în primul rând,şi apoi desigur de repere culturale, pentru că ei sunt cei care pot salva societatea de secularizare. Tinerii trebuie să caute modelele merituoase morale şi culturale, având curajul să respingă pe cei ce promovează alfel de repere.
Ceea ce atrage atenţia în lectura acestei cărţi este faptul că fiecare Decalog este urmat de o scurtă Rugăciune, a cărei menire este aceea de a înţelege că respectarea şi împlinirea poruncilor din Decalog este posibliă doar prin rugăciune, ştiut fiind faptul că “Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina”. ( V. Lossky)
După citirea cu atenţie a celor peste 280 de pagini, înţelegem şi mai bine faptul că, în ciuda transformărilor/ schimbărilor produse în lume în ultimele două milenii, unele valori precum Adevărul, Binele, Frumosul, Sacrul, Dreptatea au fost prețuite în orice epocă, fiind considerate valori fundamentale ale societății, având un caracter peren. Mai mult decât atât, deși perspectiva asupra valorilor umane s-a schimbat în fiecare epocă istorică, valorile esențiale ca Adevărul, Frumosul, Binele, Sacrul au constituit repere absolute cu un impact semnificativ – uneori decisiv – asupra formării caracterelor, asupra mentalităților și, în genere, asupra procesului educativ.