În urmă cu aproape 25 de ani, mai precis în zilele de 22-24 mai 1996, la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, se desfăşurau în prezenţa a numeroşi membri ai Academiei Române (Eugen Simion, vicepreşedinte al Academiei Române la acea vreme, Marius Sabin Peculea, secretarul general al Academiei Române, N.N. Constantinescu, fost secretar general al Academiei Române în perioada 1990-1994, Alexandru Balaci, Mihnea Gheorghiu, preşedintele Secţiei „Arte, Arhitectură şi Audiovizual” a Academiei Române, Nicolae Cajal, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române, Cristofor Simionescu, Vasile Stănescu, Toma Dordea, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Gabriel Ţepelea, Răzvan Theodorescu, Dorel Zugrăvescu),
a unor membri marcanţi ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (Dan Amedeo Lăzărescu, Corneliu Coposu) şi a 40 de oameni de ştiinţă de peste hotare lucrările Congresului I al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România – cu tema „Ştiinţa la sfârşit de mileniu”, iar domnul general prof. univ. dr. Vasile Cândea a propus revenirea instituţiei la titulatura din 1935-1948, anume aceea de „ACADEMIE”, cu păstrarea şi a anumitor elemente din denumirea asociaţiei şi astfel titlul a devenit „Academia Oamenilor de Ştiinţă din România”, numită în continuare prescurtat AOSR.
Academia Oamenilor de Ştiinţă din România este continuatorul şi unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România (1936-1948) şi al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, înfiinţată prin HCM nr. 1012/30 mai 1956 şi care în 1996 şi-a schimbat titulatura din Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (Hotărârea judecătorească din 3 octombrie 1996, adoptată de judecătoria sectorului 1 Bucureşti, Dosar 231/P.J./1996).
Tot în luna mai, acum câteva zile, mai precis în ziua de 26 mai, prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru, de la Universitatea Ştefan cel Mare Suceava a fost ales membru titular al acestei prestigioase instituţii academice, Secţia Ştiinţe istorice şi Arheologie. Este o recunoaştere la nivel naţional a activităţii profesionale desfăşurate de prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru.
Această alegere reprezintă o recunoaştere a personalităţii importante a vieţii spirituale româneşti, vrednic slujitor al Muzei Clio, a profesorului univ. dr. Gheorghe Onişoru.
Pasiunea sa pentru cercetarea ştiinţifică, respectul pentru adevărurile istoriei şi preocuparea permanentă pentru deschidere şi cooperare i-au adus un loc de seamă între personalităţile care animă şi care vor continua să inspire multe generaţii de istorici, cercetători şi oameni de cultură. Opera profesorului univ. dr. Gheorghe Onişoriu trebuie cunoscută şi cinstită, fiind un îndemn la o mai bună cunoaştere a identităţii şi demnităţii româneşti, a dezvoltării şi dăinuirii noastre spirituale în istorie. A publicat monografii istorice, volume de documente, cursuri şi sinteze universitare, sute de studii şi articole în volume şi reviste de specialitate din ţară şi din străinătate.
Amintim cu acest prilej câteva date referitoare la activitatea sa ştiinţifică: din 2002, atestat conducător de doctorate, istorie contemporană, din septembrie 2004, conducător de doctorat la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava; membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; 2018 – 2020, membru titular din 26 mai 2020, secretar ştiinţific al Secţiei de Istorie din 2018, reales în 2020; membru în consiliile ştiinţifice ale Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi (1995 – 2003), Institutului Naţional pentru Studierea Totalitarismului Bucureşti (2002 – prezent) şi Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (15 decembrie 2004 – 2019); membru în Senatul Universităţii „Spiru Haret”, 2002-2010; coordonator al revistei „Annals”, series on History and Archaeology, nr.9-12; membru în consiliul ştiinţific al revistei „Codrul Cosminului” Suceava; documentări ştiinţifice în Franţa, Polonia, China, Germania, Ungaria, Rep. Moldova, Bulgaria, Statele Unite, Olanda, Cehia, Lituania, Rusia, Serbia, Grecia. Din 2011/2012 – visiting professor la CEU Nancy, Universitatea Lorraine, Franţa, universitate clasificată curent pe locul 220-230 în top Shanghai.
Vocaţia sa de a evoca aspecte din istoria, cultura şi spiritualitatea contemporană a României se arată în preocuparea sa permanentă pentru promovarea valorilor perene ale neamului românesc şi cultivarea recunoştinţei faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conştiinţei de neam, a unităţii de limbă şi credinţă, a comuniunii de cuget şi simţire românească.
În aceste momente nu putem decât să ne bucurăm că un reprezentant de seamă al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava ocupă un loc aparte într-o instituţie care este un for naţional de consacrare ştiinţifică, care reuneşte personalităţi reprezentative ale ştiinţe, având ca scop principal promovarea, dezvoltarea, sprijinirea, protejarea ştiinţei sub toate formele, acţiunile şi metodele directe, indirecte sau adiacente.
Vivat academia! Vivant professores!
Articolul a apărut în Crai Nou: