Avem plăcerea de vă informa că recent a apărut în Grecia volumul:
Apostolos Patelakis, Războiul civil din Grecia şi emigranţii politici greci în România, studiu introductiv de prof.univ.dr. Gheorghe Onişoru și prof.univ.dr. Iakovos Mihailidis, Editura Epikentro, Salonic, 2019, 400 p.
Războiul Civil (1946 – 1949) a fost una dintre paginile cele mai dramatice ale istoriei grecești din secolul al XX-lea. În timp ce în 1945, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea covârșitoare a țărilor aliate priveau cu optimism spre viitor, Grecia intra într-un catastrofic război fratricid.
Rănile deschise de acel război au fost adânci și continuă să chinuie societatea greacă. Pe durata acelui război forțele politice tradițional burgheze au avut ciocniri violente cu partidul comunist pentru controlul politic al Greciei. Rezultatele acelor conflicte au fost catastrofale. Zeci de mii de morți, pagube importante în structura urbană dar mai ales în cea rurală și, mai întâi de toate, o dihonie națională au desăvârșit distrugerea unei țări, distrugere începută în fapt în timpul ocupației italiene, germane și bulgare.
Sfârșitul Războiului Civil i-a găsit pe luptătorii rezistenței comuniste grecești învinși și epuizați. Înfrângerea lor pe câmpul de luptă a făcut ca aproximativ o sută de mii dintre aceștia, dintre care douăzeci și cinci de mii de copii, să părăsească Grecia și să se stabilească în țările socialiste ale Coaliției Răsăritene. Acolo au rămas de la începuturile anilor ҆50 până la începutul deceniului al nouălea când guvernul grec de atunci le-a redat cetățenia greacă pe care le-o luase la scurt timp după terminarea Războiului Civil, ceea ce a permis ca cei mai mulți dintre aceștia să se întoarcă în patrie.
Cele aproximativ patru decenii trăite de refugiații comuniști greci în fostele țări comuniste au fost departe de a fi ușoare. Vindecarea rănilor Războiului Civil, amintirea patriei, adaptarea la o țară nouă, oricât ar fi fost aceasta de primitoare, cereau timp, răbdare și puternice resurse sufletești. Printre țările care au primit și au adăpostit mii de refugiați politici greci a fost și România, țară cu care Grecia a avut dintotdeauna relații prietenești.
Studiul de față a lui Apostolos Patelakis face istoria refugiaților politici greci din România. Fiu al unor refugiați politici, el le cunoaște mai bine decât oricine altcineva istoria. În ciuda unei justificate încărcături emoționale, Patelakis face uz într-un mod absolut satisfăcător de metodologia științei istorice. A întreprins însemnate cercetări în arhive, a vorbit cu mulți refugiați politici, le-a cerut mărturii scrise, a pus împreună, a prelucrat și a compus apoi cu măiestrie istoria comunității de refugiați politici greci din România. Studiul său este valoros atât pentru greci cât și pentru români.
Istoria înseamnă cunoașterea trecutului și împăcarea noastră cu acesta. Monografia lui Apostolos Patelakis reprezintă o contribuție sinceră și onestă la un capitol până astăzi necunoscut al istoriei deopotrivă grecești și românești. Ea merită a fi citită cu atenție de cei care iubesc istoria pentru ca să dea substanță unui dialog rodnic într-o chestiune ce continuă să dea naștere la încordări și să stârnească pasiuni.
Iakovos Mihailidis, Profesor de istorie modernă și contemporană
Facultatea de Filozofie, Departamentul Istorie și Arheologie
Universitatea “Aristotel” din Salonic